„Satul meu, cîntec de dor”
Sat scăldat de mândru soare
Cu miros de cimbrișor
La Mingir e sărbătoare
Recitat, cântat cu dor.
Sat pitit,frumos din vale,
Ca un brîu împestrițat
Ce n-aș da să-mi ieși în cale
Cînd de tine-s depărtat.
Sat împovărat de ani,
Și de-atîtea griji, prea multe,
Fost-ai în trecut sărman,
Astăzi ești un sat de frunte.
Sătucean cu oameni buni
Așezat între ponori,
Ca părinții ne aduni
Și ne-mbrățișezi cu flori.
Mult aș vrea ca peste vremi
Mai frumos să te-mplinești
Printre ani să mi te cerni
Și mai mîndru precum ești.
